Căile de atac la executarea silită

Căile de atac la executarea silită ,cum, De ce ,Cum Căile de atac la executarea silită coltucsiasociatii.ro vezi ACUM si #livecoluc.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției critică, în esență. Lipsa vreunei căi de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în situațiile de la art. 906 alin. (2) și (3).

 Caracterul definitiv al încheierii

prin care instanța de executare a constrâns debitorul la executarea obligației prin aplicarea de penalități pentru neexecutarea acesteia. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin prisma pretinsei nesocotiri a dreptului la un proces echitabil și a îngrădirii dreptului de acces liber la justiție.  Prin decizii anterioare, Curtea a constatat că finalitatea reglementării criticate constă în determinarea debitorului rău-platnic . De a executa obligația la care este ținut în temeiul unui titlu executoriu, prin aplicarea unei amenzi civile stabilite pe zi de întârziere până la data executării. Prin exercitarea acestei constrângeri cu caracter pecuniar se urmărește contracararea manoperelor abuzive . Care tind la tergiversarea îndeplinirii obligațiilor asumate de debitor, în vederea asigurării celerității. Ca e, exigență imperativă a executării silite. Așa fiind, ar fi ilogic și contrar finalității urmărite ca încheierea de obligare a debitorului la plata amenzii civile să fie  supusă unor căi de atac.

Consacrarea caracterului definitiv al acestei încheieri este, deci, în deplină concordanță cu scopul reglementării, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile art. 21 din Constituție.

– În deciziile anterioare, invocate în prezenta decizie a CCR, criticile de neconstituționalitate au fost însă  .

Formulate din perspectiva debitorilor obligați la plata penalităților pentru neexecutarea obligațiilor ce le incumbau. Fiind pus în discuție caracterul definitiv al încheierii de admitere a cererii de obligare la plata de penalități. În cauza de față se pune problema dreptului creditorului . De a contesta încheierea prin care i-a fost respinsă cererea introdusă în acest scop.

– Sub acest aspect, Curtea constată că cererea de aplicare de penalități reprezintă o procedură accesorie .Procedurii executării silite pornite în vederea realizării obligației stabilite prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu . Si care nu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Aplicarea unor penalități de către instanța de executare reprezintă, potrivit art. 906 alin. (1) din Codul de procedură civilă. O modalitate de constrângere a debitorului care, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării. Nu execută obligația de a face sau de a

nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană.

Neavând un caracter autonom în raport cu procedura executării silite, cererea de aplicare de penalități nu poate fi soluționată decât în cadrul acesteia.

Ca atare, soluționarea acestei cereri nu poate forma obiectul unui proces distinct  . Pentru desfășurarea căruia legiuitorul să instituie garanțiile specifice unui proces echitabil, inclusiv sub aspectul existenței unor căi de atac.

– De altfel, Curtea a reținut că, prin Decizia nr. 73/2017, și Înalta Curte de Casație și Justiție –

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat asupra problemei aduse în discuție de autorul prezentei excepții .Si a decis că “încheierea de soluționare a cererii de obligare la plata de

penalități pe zi de întârziere a debitorului unei obligații de a face sau a nu face. Evaluabile în bani, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană. Este definitivă, indiferent de soluția adoptată de instanța de executare, respectiv de admitere sau de respingere a cererii creditorului“.

În susținerea caracterului definitiv al acestei încheieri inclusiv din perspectiva creditorului. Înalta Curte a precizat că “nu ar putea fi reținut un argument de necesitate a protejării drepturilor procesuale ale creditorului în etapa executării silite .  Intrucât interpretarea potrivit căreia încheierea de respingere a cererii de acordare  a penalităților în baza art. 906 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Ar fi susceptibilă de apel este una doar aparent în favoarea acestuia . Deoarece, în acest caz, legiuitorul a dat prioritate principiului celerității executării silite. Ca cerință imperativă a acestei etape procesuale“.

Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 630/2018 care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 558 din 8 iulie 2019.