Salariații care încalcă anumite reguli la locul de muncă pot fi sancționați de angajator, dar nu fără să se facă o cercetare disciplinară înainte .(doar un avertisment scris poate fi dat fără cercetare). Este o rigoare impusă de Codul muncii și care trebuie obligatoriu respectată, pentru ca sancționarea să fie legală.
Abaterea disciplinară, potrivit Codului muncii
Este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune/ inacțiune vinovată a salariatului, prin care a încălcat normele legale. Regulamentul intern, contractul individual ori contractul colectiv de muncă aplicabil sau ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
1. Etapele ce trebuie parcurse într-o cercetare disciplinară
Cercetarea debutează cu o sesizare scrisă, făcută de orice persoană din firmă, continuă cu numirea unei comisii și convocarea salariatului. Chiar dacă nu vine să stea de vorbă cu comisia și să-și facă apărarea, asta nu înseamnă că sancțiunea nu poate fi dată. La final, comisia face un referat și propune, eventual, o sancțiune, însă nu ea este cea care sancționează efectiv. În fine, dacă salariatul e sancționat, el are dreptul la radierea sancțiunii peste un anumit interval de timp – un aspect uitat adesea de angajatori. O cercetare disciplinară care sare peste anumite proceduri poate fi contestată de salariat în instanță . Si, așa cum ne-au indicat mai mulți specialiști, există numeroase procese câștigate de salariați în sensul acesta.
Notă: Pe larg, despre toate etapele unei cercetări disciplinare puteți citi mai multe aici.
2. Documentele ce nu trebuie să lipsească
Codul muncii nu face decât mici referiri la un act sau altul din cadrul cercetării disciplinare – singura referire expresă este la decizia de sancționare. De ce facem însă acte pentru fiecare dintre etapele procedurii? Pentru că e nevoie ca tot demersul de sancționare a salariatului .Să fie cât mai transparent și mai greu de sancționat de judecător, dacă se ajunge până la el.
Actele necesare într-o cercetare sunt:
-referatul de cercetare disciplinară; decizia de numire a comisiei de cercetare disciplinară.
-actul de convocare la cercetare; procesul-verbal de cercetare disciplinară (pot fi mai multe, după caz);
-decizia de sancționare și decizia de radiere a sancțiunii aplicate.
Notă: Câteva chestiuni esențiale despre fiecare dintre acestea regăsiți aici.
3. Câteva idei de reținut în legătură cu referatul de cercetare disciplinară
Practic, vorbim de actul care dă startul unei cercetări, în cele mai multe cazuri. Indicat este ca referatul să fie un document .Pe care orice salariat să-l poată lua și completa oricând consideră că trebuie să aducă ceva la cunoștința șefilor. Întrucât Codul muncii prevede că sancționarea unei abateri disciplinare se face în cel mult șase luni de când a fost comisă. Nici referatul nu poate fi făcut după această dată, pentru că ar fi irelevant. De asemenea, nu are importanță cine îl face. Putând fi un alt salariat, un superior ierarhic ș.a.m.d. Foarte important în legătură cu conținutul acestuia e că nu trebuie să cuprindă o propunere de sancțiune . Nu trebuie adus la cunoștința salariatului.
Notă: Alte detalii importante despre referat găsiți în acest material.
4. E important ca regulamentul intern să cuprindă cât mai multe abateri
Din Codul muncii aflăm că, printre altele, regulamentul intern trebuie să includă și abaterile disciplinare. Totuși, cât de multe abateri ar trebui să cuprindă un regulament? Cei mai mulți angajatori se limitează la a menționa cu titlu general faptele ce pot constitui abateri disciplinare. Rezultatul fiind imposibilitatea nu doar a încadrării unei fapte concrete a salariatului în această categorie. Ci și a aplicării unei sancțiuni disciplinare, după cum ne-a explicat un specialist. Ideal este e ca angajatorii să fie cât mai specifici atunci când scriu regulamentul. O enumerare cuprinzătoare poate preveni anularea în instanță a deciziilor de aplicare a sancțiunilor disciplinare.
Notă: Mai multe despre includerea abaterilor în regulamentele interne regăsiți aici.
5. Ce trebuie făcut când salariatul refuză să primească convocatorul?
Este obligatoriu ca salariatul cercetat să fie convocat în scris la cercetare. Fără convocator și fără îndeplinirea procedurii de convocare așa cum scrie în lege. Cercetarea disciplinară stă pe o bază șubredă și ușor de demontat în instanță. Convocarea o poate face fie reprezentantul legal al angajatorului, fie un alt împuternicit, fie comisia de cercetare disciplinară, fie un reprezentant al comisiei. Primirea convocatorului nu e esențială, ci doar îndeplinirea procedurii. Spre exemplu, când documentul de convocare e înmânat personal, la muncă, și salariatul refuză să-l primească, pentru a considera procedura îndeplinită, tot ce trebuie e un martor și un proces-verbal.