De ce violența domestică nu a ajuns încă subiect de dezbatere reală în România ?(DE CE)

De ce violența domestică nu a ajuns încă subiect de dezbatere reală în România ?(DE CE)

O initiativa COLTUC SI ASOCIATII https://coltucsiasociatii.ro/
O femeie din Ilfov a fost ucisă cu un cuțit de soțul ei, deși avea un ordin de restricție. Este cea mai recentă știre de acest fel, însă cu nimic mai senzațională decât alte zeci și sute de alte cazuri .Într-o țară în care sunt raportate, zilnic, aproape o sută de cazuri de violență domestică
#violenta
#violentadomestica

Mai mult, sunt aproape zece mii de ordine de restricție emise în 2019, asta în condițiile în care până în 2012 (România era deja stat membru al UE) . victimele violenței conjugale nici măcar nu aveau la îndemână un astfel de instrument.

Teoretic, ordinul de restricție salvează vieți.

Practic, însă, hârtia respectivă nu înseamnă nimic, dacă agresorul nu poate fi monitorizat de Poliție. Iar organizațiile neguvernamentale cer deja de ani buni brățări electronice. Fără de care ordinul respectiv de restricție, fie și revizuit, nu ține pe nimeni, cu adevărat, la distanță.

Până când autoritățile române nu înțeleg că și o femeie ucisă e prea mult pentru o țară care se vrea europeană, România rămâne locul unde știrea că Daniela Crudu a fost snopită face senzație pe Internet și ne scoate din hibernare. Să-i dea Ăl’ de sus sănătate și putere de muncă, că afară, în stradă, oricum unul din doi cetățeni e ok-ish cu violul. Iar unul din cinci consideră că nici măcar nu ar trebui să fie ilegal, așa cum reiese dintr-un eurobarometru de profil.

Pe șleau, pentru mulți dintre noi, dacă femeia e îmbrăcată provocator sau dacă s-a consumat alcool, atunci e clar că și-o cere.

Până nu ne trezim așadar, între femeia ucisă recent în Ilfov și orice poveste tristă din România ultimilor 30 de ani, nu există nicio diferență. în toate cazurile, statul a rămas spectator pasiv și s-a mânjit pe mâini cu sângele nevinovat al femeilor care îi cereau ajutor.

Violența domestică este despre moarte.

Nu este doar despre durere fizică și emoțională, ci despre moarte. Pentru că mor femei cu un ordin de protecție sau fără un ordin de protecție” – atrage atenția de fiecare dată când are ocazia Oana Băluță. Activistă și conferențiar universitar doctor la Universitatea București.

Dispariția unei femei dintr-un oraș obscur din România anilor ‘90-2000 pare că nu mai spune foarte multe astăzi. Dar, în realitate, lucurile nu stau deloc așa, după cum o demonstrează chiar realitatea.
Într-un oraș mic de munte din Moldova, violența domestică e în continuare mai normală decât căscatul a sărăcie și plictis. Femeile care se mărită își adoptă de cele mai multe ori, distopic, soții. Nelu’ a lu tanti Lenuța, de exemplu. E omul ei și numai al ei, chit că o bate de o zvântă. O întinde și o batjocorește de familie și de toți răposații arborelui genealogic.

Îl iartă mereu pe al ei, însă o doare când se află și se-aude. Tare mult ar vrea tanti Lenuța să-și ia porția în liniște, pe silențios. Doar că Nelu Alunelu are sânge fierbinte de muntean latin și se aprinde cam repede, ce să-i faci?

Puteti folosi numarul de whatsapp 0745150894 pentru a semnala cazuri .

Un comentariu la „De ce violența domestică nu a ajuns încă subiect de dezbatere reală în România ?(DE CE)”

Lasă un comentariu