Contractul de închiriere, numit și contract de locațiune, este înscrisul prin care o persoană se obligă să-i asigure alteia folosinţa temporară, totală sau parţială a unei suprafeţe locative în schimbul unei sume de bani (chiria).

Forma. Contractul de locațiune se poate încheia în mod valabil atât sub semnătură privată (“de mână”), cât și în formă autentică, la notariat, caz în care constituie titlu executoriu cu privire la plata chiriei.  Contractul se poate autentifica la orice notar public din România, indiferent de localizarea imobilului de închiriat sau a domiciliului părților.

Regim fiscal. Contractul de închiriere se înregistrează la organele fiscale teritoriale şi trebuie să cuprindă în mod obligatoriu date precum valoarea chiriei lunare, locul şi condiţiile în care se realizează primirea şi restituirea cheilor.

Durata contractului de închiriere nu poate fi mai mare de 49 de ani. Dacă părţile stipulează un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani.

Cadrul legal cu privire la închirierea sau locațiunea bunurilor mobile sau imobile îl reprezintă art. 1777 și următoarele din Noul Cod Civil.

Acte necesare la notariat

• actele de identificare ale părților (proprietar și chiriaș);
• certificat de căsătorie proprietari (dacă este cazul);
• actul de proprietate al bunului de închiriat;
• dacă imobilul este intabulat, documentația cadastrală și încheierea de înscriere în cartea funciară;
• extras de carte funciară pentru informare (se poate obține prin intermediul biroului notarial);
• certificat de performanță energetică.